`O inimă necredincioasă! `

Inima ți-e-nvolburată.
Privirea ți-e-ncețoșată.
Fața nu-ți mai strălucește!
În chipul tău cin' se-oglindește?

Mintea ta tot își permite.
Gânduri și stranii cuvinte.
Gesturile ce le ai.
E dovada la-al tău trai.

Gesturi, gânduri, vorbe goale.
Sunt a inimii podoabe.
Prin așa trăi se dovedește.
Cât, omul nostru se smerește.

Dacă cinci cuvinte spui.
Dar fiecare are-un cui.
Ce tabăra frecventezi?
De pe tine nu te vezi! ?

Dacă la orice întrebare.
Tu trebuie sã dai mai tare.
Ce smerenie dovedești.
Când ai sã te pocăiești. ?

Dacă un frate tu îl vezi.
Că bârfește și tu îl crezi.
De ce nu i-ai spus frumos.
Dar când îmi spui de Hristos! ?

Dacă vezi răul în față.
Și că-i șubredă a sa viață.
Plecă-te la rugăciune.
Căci izbăvirea de Sus, vine!

Ți s-au îngăduit sã vezi.
Să auzi și chiar sã crezi.
Dar nu tot din astă lume.
E vrednic să-i dai crezare.

Crede, însă, doar cei Sfânt.
Tine-adevãeul pe pământ.
Iubește ce-i Adevărat.
Pe Cruce-ai fost răscumpărat!

`Amin! `

> Lăudat sã fie Domnul meu Isus Hristos și Puterea Duhului Sfânt!